Nu știu cum simți tu… Eu am pornit în viață cu hei-rup-ul. Muncă, muncă și iar muncă. Poate la fel ai fost și tu. Știu mulți care au făcut la fel ca mine. Efort, concentrare, consum intern și cu toate astea roata s-a învârtit tare greu. De parcă ar fi fost pătrată.

Munca nu îți garantează succesul. Și vreau să spun cu mâna pe inimă că am trăit multă vreme cu convingerea fermă că doar munca este suficientă. Așa am fost învățată, așa au fost vremurile, modelele și reperele.

Pe de altă parte nu pot spune că am neglijat dezvoltarea personală. În preajma vârstei de 30 de ani, informația a început să circule altfel. Vorba cântecului… noi în anul 2000, când nu vom mai fi copii… Am devorat cărțile vremurilor noi, am studiat, am visat…

E clar că undeva în drumul meu s-au strecurat multe greșeli. Nu am luat în calcul emoțiile, obiceiurile… Chiar dacă inteligența emoțională apăruse în viața mea ca și conștientizare, schimbările s-au făcut lent.

Tu ai un plan de dezvoltare personală? Doar întreb…

Am înțeles mai multe când am început să studiez Legile. Am dobândit claritate.

Pentru că… ai nevoie de un plan pentru a deveni mai bun.

Pentru că… nu trebuie să fii ocupat doar cu munca.

Pentru că… ar trebui să muncești smart, nu hard.

Pentru că… e preferabil și recomandat să te concentrezi asupra creșterii tale.

Restul vine de la sine. Ca să ai ceea ce meriți (pentru că meriți), trebuie să faci ceea ce trebuie făcut, dar înainte de toate să devii permanent versiunea cea mai bună a ta…

Am descoperit autorii care iubesc legile. Fie că e John Maxwell, Napoleon Hill, Brian Tracy sau toți aceia care le-au studiat de-a lungul anilor, le-au omologat și le-au catalogat.

Și, recunosc, am devenit fan al legilor omenești, cărora ne supunem invariabil. Pentru că așa e rostul lumii ăsteia în care trăim.