Banii sunt acceptați de oameni pentru plata bunurilor și a serviciilor, dar și a datoriilor și împrumuturilor. Se spune că banii fac lumea să se învârtă. Economiile lumii se bazează pe bani pentru că banii ușurează orice tranzacție și produc alți bani, deci creștere financiară.
În mod normal, banii sunt treaba economiștilor. Ei le țin socoteala.
Banii au multe fațete. Sunt un mijloc de schimb.
Sunt necesari pentru oameni pentru ca aceștia să își obțină cele necesare vieții. Înainte de bani a fost trocul. Schimbul bunurilor/ produselor sau serviciilor cu alte bunuri/ produse/ servicii. Nu e deloc amuzant să privim în urmă și să înțelegem cât de greoi se făceau schimburile. Privind din vremurile noastre, totul pare derutant, frustrant și absolut ineficient. Banii au rezolvat dintr-o mișscare toate aceste probleme.
Banii reprezintă ceva la fel de valoros pentru oameni ca aurul sau diamantele. Timp de secole, banii au avut acoperire în aur. Adică până în 1971. Când au început să fie tipăriți fără a mai fi raportați la rezerva de aur a băncilor.
Aurul și diamantele sunt prețioase pentru că oamenii le doresc, nu pentru că neapărat ar fi folositoare. Aurul nu poate ține de foame iar diamantele nu-ți pot lumina nopțile. Dar sunt prezente în mintea omenirii ca valoare, avere și bogăție.
Dar, până la urmă, banii sunt o unitate de schimb acceptată ca măsură unică a prețului.
Monedele FIAT presupun că nu trebuie să fie acoperite ca valoare de bunuri. Valoarea lor este dată de cererea și oferta pieței. Au apărut pentru că aurul din rezervele de stat nu mai ajungea în condițiile economiilor în creștere. Economiile în creștere reușesc aparent să producă bunuri valoroase. Și, cu cât economia țării este mai puternică, cu atât moneda devine mai puternică. Iar percepția oamenilor este întărită dacă acea economie produce ceea ce oamenii își doresc să consume.
În 1971, dolarul a fost cel care nu s-a mai aliniat standardelor de evaluare de până atunci. Până atunci banii se tipăreau strict în raport cu aurul aflat în rezervele de stat. Economia SUA era în pragul unei implozii de proporții care risca să destabilizeze financiar întraga lume.
Valoarea banilor e decisă acum doar de puterea de cumpărare, dictată și ea de inflație. Simpla tipărire a banilor nu face o țară mai bogată.
Banii semnifică până la urmă un schimb perpetuu între bunuri reale și dorința noastră de a le avea dar și credința (subiectivă) în valoarea lor.
Banii sunt valoroși pentru că îi dorim. Și îi dorim doar pentru a ne satisface dorințele.
Rezerva de bani a unei țări poate fi influențată de banca centrală a tării. Cu mențiunea că nu poate tipări bani la nesfârșit. Pentru că, făcând asta, valoarea banilor poate scădea dramatic (e vorba doar de legea cererii și a ofertei).
Și da, banca centrală a unei țări, are pârghiile necesare de a scoate bani pe piață și de a-i pune în mâinile consumatorilor prin intermediul creditelor de consum, care încurajează consumatorul… să consume. Iar reciproca este valabilă și ea: dacă banca centrală dorește reducerea inflației, va retrage de pe piață cantitatea de bani pe care și-o propune.
Simplist vorbind.
